Cand ma reintorc in locurile unde-mi petreceam vacantele de vara cand eram mica, simt o tristete vazand ca locurile pe care le stiam alta data nu mai sunt acum, decat in amintirea mea. Copacii si potecile de pe o parte a raului Bistrita, care alta data erau locurile de joaca ale mele si ale verisorilor mei, nu mai sunt, in locul lor fiind acum un drum pietruit. Muntele meu, odata verde, e acum drum pentru masinile ce cara lemnul din padure.Au disparut locurile din amintirile mele iar asta e trist.
Pe de alta parte insa acum se poate merge cu masina pana in fata casei matusii mele. Cand ploua doua trei saptamani la rand si Bistrita se face de 10 ori mai mare si tulbure ca o cafea, casa matusii si a vecinilor nu mai sunt in pericol. Verisorii mei acum adulti isi intretin familiile muncind ca soferi pe masini care transporta lemne.
Asa ca pun in balanta, tristetea mea, sau mai bine zis, nostalgia mea, cu ce au insemnat aceste schimbari in vietile oamenilor care locuiesc acolo. Si-mi dau seama ca eu trebuie sa trec peste asta.
Acesta nu este un articol pro Rosia Montana, pentru ca stiu prea putine despre ce se va intampla acolo cu adevarat. Nu e nici un articol anti proteste, pentru ca ii respect prea mult pe cei care ies in strada informati si convinsi ca e cel mai bun lucruri pe care trebuie sa il faca. Si nu in ultimul rand, acesta nu e un articol platit.Acesta este un articol despre munti si oameni, in care accentul cade pe oameni.
Si oamenii de pe Facebook intra si ei in discutie, mai ales cei pasionati la extrem.
Ca sa nu ma intelegeti gresit, stiu cum e cand crezi in ceva, si te macina si nu intelegi de ce nu iese toata lumea in strada ca sa schimbe ceva, si ai vrea sa iti simta si ceilalti cumva durerea, si sa le pese.
Dar nu trebuie sa dam cu pietre si sa ii jignim pe cei care nu vor sa fie solidari cu noi. Cum ar fi daca un prieten care lupta pentru drepturile homosexualilor, a oamenilor pana la urma, te-ar tagui in tot felul de imagini de la protestele la care participa el? Daca ar posta despre asta de 10 ori pe zi si te-ar invita la tot felul de grupuri? Te-ar enerva putin asa e?
Ma bucur ca luptam pentru lucruri, dar haideti sa nu mai fim asa agresivi. Romania nu e o tara indiferenta, Romania e inca o tara cu probleme de baza, si fiecare om din ea isi duce propria batalie.